Cercetătoarea de la University of California, Davis afirmă că a petrecut ultimele decenii încercând să înţeleagă cum de a putut să reacţioneze înainte să perceapă conştient prezenţa cobrei.
„Iniţial am crezut că e vorba de noroc”, spune cercetătoarea. „Dar acum sunt destul de sigură că nu e vorba de noroc. Este ceva ce reflectă efectele pe care 60 de milioane de ani de istorie evoluţionară le-au avut asupra sistemului meu vizual”, explică Isbell.
Răspunsul implică maimuţe, evoluţia vederii la primate şi o parte a creierului cunoscută sub numele de „pulvinar”. Toate aceste detalii sunt oferite într-un nou studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
În anii de după întâlnirea sa neaşteptată cu cobra, Isbell a dezvoltat o teorie conform căreia şerpii reprezintă un motiv major pentru care oamenii şi alte primate au evoluat o vedere foarte bună.
„Avem ochii îndreptaţi spre înainte, avem o foarte bună percepţie a adâncimii. Avem acuitatea vizuală bună, cea mai bună din lumea mamiferelor. Vedem în culori. Trebuie să fie o explicaţie pentru toate aceste elemente”, spune Isbell.
Isbell a descoperit că primatele care trăiesc în regiuni ale lumii cu mulţi şerpi veninoşi au evoluat o vedere mai bună decât primatele din alte locuri. Nu este un accident, spune Isbell, că lemurienii din Madagascar au cea mai proastă vedere dintre primate. Nu există şerpi veninoşi în Madagascar.
Dar dacă sistemul vizual al primatelor a evoluat, într-adevăr, pentru a detecta şerpi, ar trebui să existe în creier anumite dovezi biologice care să ateste acest lucru, s-a gândit Isbell. Astfel, antropologul a apelat la o echipă de cercetători din Japonia pentru a studia creierul a doi macaci despre care credeau că nu au văzut niciodată şerpi.
Cercetătorii măsurau activitatea individuală a neuronilor în timp ce arătau maimuţelor imagini cu şerpi, feţe, mâini şi forme geometrice simple. Oamenii de ştiinţă au descoperit ceva remarcabil în pulvinar, o parte din sistemul vizual al creierului care există doar la oameni şi la maimuţe.
„Există neuroni care sunt foarte sensibili la imaginile cu şerpi şi mult mai sensibili la aceste imagini decât la feţele primatelor”, explică Isbell. Acest lucru este surprinzător, spune cercetătoarea, deoarece maimuţele şi alte primate au creiere care sunt foarte sensibile la feţe.
Descoperirea pare să explice experienţa pe care a avut-o Isbell în Kenya, când s-a oprit înainte să realizeze că vede o cobra. „Această parte a sistemului vizual pare să fie un sistem rapid, automat care ne permite să reacţionăm fără să fim conştienţi de obiectul la care reacţionăm”, explică Isbell.
Descoperirea nu a fost o surpriză totală pentru alţi cercetători care studiază frica primatelor de şerpi. „Au fost mulţi oameni care suspectau că are loc ceva de genul acesta”, spune Sue Mineka, profesor de psihologie clinică la Universitatea Northwestern.
Noul studiu pare să explice cercetările realizate de Mineka, ce arătau că inclusiv maimuţele crescute în laboratoare în care nu există şerpi învaţă foarte repede să se teamă de aceste reptile. Este neclar, însă, dacă reacţia din creierul maimuţelor arată că acestora le era frică de şerpi sau doar că aveau o abilitate înnăscută de a recunoaşte reptilele potenţial veninoase.
Ceea ce sugerează, într-adevăr, studiul realizat de Isbell este că atât maimuţele, cât şi oamenii au evoluat creiere care sunt pregătite să se teamă de şerpi, spune Mineka. „Studiul identifică un potenţial mecanism, deoarece este o semnătură neuronală care poate fi ulterior asociată ameninţării”, concluzionează Mineka.
Sursa: NPR